prea scurtă este viața uneori
cum și de ce nimeni nu înțelege
din copilăria cu miresme de flori
au rămas amintirile epică lege.

îmi împletesc cuvintele cu raze
când noaptea se retrage liniștită
între atâtea deznădejdi sunt oaze
unde mă simt de Dumnezeu iubită.

emoții brodez cu rime și foneme
ca într-o poveste de luceferi scrisă
și-mi răspândesc iubirea prin poeme
știind că veșnicia îmi este promisă.

sunt singurele clipe de răsfăț
în rest să mor câte puțin învăț.