Deșertăciunea zilelor este un fel de a încolți întunericul sorbind din zăpadă
când războiul este ca o fată tânără și ispititoare și
cerul se înghemuiește la sânul ei

din uniformă o fotografie sângerează

trupuri smulse prematur din sufletele lor
câteva cruci înghețate răsar în lumină
luna crește mușcată de lupi
îngeri infirmi trag în urma lor tărgile cu morți
privești ploaia de gloanțe și viața adăpostindu-se-n ultimul colț viu
Slava Ukraini

Dumnezeu umblă pe pământ în haine de orfan
și noi spunem că iubirea a murit.

Străbunicul doarme
în grădina cu flori un apus nesfârșit.