poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-07 | |
Aceste lumini din noi, iubito,
cât suntem vii, s-au sărutat în ochi, cu lacrimile tale boabe calde abia după ce s-au auzit mai întâi la telefon douăzeci și patru de zile-n primăvară, ceasuri întregi, zi de zi, în aprilie, mai Înainte să se-ajungă să se-atingă una pe alta, să se arunce în brațe precum răsăritul, din Marea Mediterană și apusul, dinspre Atlantic și Gibraltar pe coasta Andaluziei, lumina mea era un crepuscul, lumina ta crepusculul complementar Joncțiunea dintre crepusculul meu mai matinal și crepusculul tău mai vesperal poate genera frumusețea Sierrei Nevada c-un parc național, sfârșit abrupt ca țărm, cu papagalii verzi ce-și fac acum cuiburi, cu pescărușii ce se aruncă-n valuri fulgere, cu ficușii, smochinii, măslinii, leandrii, palmierii toaletați în satul-stațiune Torrox Costa cu solarii de roșii, cu vile, blocuri, palate devenite hoteluri de-o arhitectură bazată pe alb ocru galben cu influențe arabe, africane Toate ferestrele din Torrox trimit zâmbetul tău, iubito, fiecare vorbă schimbată de malaghezi, torroxieni răsfrâng lumini de la tine din casa noastră puternice drept în sufletul meu Ploaia spaniolă de astăzi cade neîntrerupt din zi deja-n noaptea adâncă, luminile noastre se îmbrățișează, avide să se mângâie și sărute la infinit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate