Pe-afară vânt trezea din băţ stindarde
Iar în odaie tu hârtia fluturi
Peniţa însă n-are ne-nceputuri
Şi focul ei lenos în foaie arde.

Şi greu zadarul ţi-este să ţi-l scuturi
De pe cuvinte reci, filozofarde
Pe alb a ta rostire ieftin fard e
Şi steagurile tale-s vane cnuturi.

Nu-i ceas pierdut în lupta cu nimicul
Spre adevăr a micşora îl poţi
Puţin cu sacru-a face pe amicul.

Cu zorii năvăli-vor oameni toţi
Dar caută pământului buricul
De lume-ombilical cordon să-ţi scoţi.