poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-01-09 | |
Marea îmi amintește de plecarea pescarilor.
De întunericul nopții risipit de vâslași Îndepărtând corăbii de mal. De plase, harpoane, vase ce se imaginează Umplându-se din libertatea peștilor prinși. Pe sub tălpile lipite pe pietre, învelit cu nisip, Căldura soarelui de ieri în lacrimi se târăște Oarbă. Apa mării ca o râmă urcă pe țărm. În spuma valurilor, cât o lună plină, roșiatică, O broască țestoasă, legată cu lanțuri, Putrezește, se umflă în trup. Într-o limbă ce nu o cunosc, din orizont, Vâslind, pescarii peste mare pășesc. Ca niște vele, brațele lor în carapacea mării După făpturi marine se întind și scrâșnesc. În lanțuri, de mare legați, putrezesc. Îmi este somn. Ca îndepărtare gol Trupul meu li se adaugă. Îmbrățișate de valuri, din razele soarelui de ieri Tălpile mi se încălzesc. Pescari peste mare vâslesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate