nu sunt împăcată cu vremea obscenă
și-a tatuat pe față cranii și cruce
o lume hărțuită pune în scenă
spre hazard se duc zilele năuce.

moartea pune stăpânire pe vecini
fericirea stă pe un butoi cu praf de pușcă
eu mai adun speranțe dintre mărăcini
chiar dacă năpasta din mine mușcă.

viața trece din criză în criză
în oase fragile gerul se instalează
iarna a intrat în țară fără viză
mașina timpului pe polei derapează.

plutește în aer pericolul nuclear
când stau pe ghimpi când pe jar.