Din neatenție am lovit paharul
În care odihnea oceanul.

L-am mustrat cu degetul să nu facă valuri.
În pântecul de sticlă și-a legănat apele până le-a liniștit.

Să fiu sigur că nu se va mai repeta
Am băut parte din apa sa spre a nu-și mai învolbura
Nesfârșirea peste buza de sticlă de-l voi lovi iară.

Așa cum din valuri oceanul își caută malul
Îl sorb din pahar spre a-l risipi.

Consumându-ne reciproc ne rostuim.