când am vrut să pun punct
am crezut că o iau de la capăt
ca atunci când vara ne râdea pe furiș
și noi călcam cu o anumită tandrețe pe scoici
este ciudat să îți vorbesc despre asta
îl citesc pe ginsberg
și îmi vine să urlu cu el
s-a dus naibii vara
și eu tot aici
cu lamentările mele ca și cum
asta ar încălzi pe cineva
din păcate
lumea se schimbă
mi-e silă să mă uit la tv
am destulă energie primară
încât să respir
dar cine se oferă să mă strângă în brațe
ar fi o inepție să cred că pot oferi
altceva, și așa mai departe
azi mi-am adus aminte de tine
căci nu-i așa
tu îmi șopteai în telefon că viața e scurtă
doar ce mă trezisem și cafeaua
mă aștepta
aveam ochii încă neplânși
și o duminică încă netulburată
numai tu
dar ce să vezi, mereu acel argument
tu sigur nu știi cum e,calc pe scoici
cu o ură atroce
și e mișto
toamna emite o stare aparte
ca un urlet al mării
pentru un biet pescăruș
deși, acum nu-i timp pentru asta
lumea se schimbă
oamenii mor pentru fantezii
ni se confiscă visurile
pentru cine și ce
de ce asta?
acum stau la rând pentru a încă trăi
și
e bine?
mi se suflă în ceafă
fugi

cafeaua
de la șapte la opt
și
hainele deja pregătite