Privesc în cifre și nu văd. Zero.
Mă lepăd de privire. De devenirea vederii.
Aștept la intrare zadarnica povară.
Deși totul pare atât de copilăresc
Nu pot crede că pot fi tras pe sfoară!
De când frunza începe să îngălbenească
Și până cade galbenă din ram
Nu există nici un fel de timp,
Dar există zero.
În galbenul ei mi se sinucide neființa
Și cifrele se ascund în cădere.
Nu mai este nimeni pe care să dau vina
Pentru că zero e genuin și transcendental
În cel mai înalt sens.