e vară e noapte și cad Perseide
în ploaia de stele sufletu-mi îmbăiez
să aibă-nsemnătate gândurile mele
de steaua mea să nu mă-nstrăinez.

acum ca niciodată sunt aproape de cer
ating cu gândul Luna veghetoare
să îmi întărească destinul efemer
cu raze de lumină veșnic iubitoare.

nu este drept mii de stele să piară
când întunericul pândește pe la colțuri
când moartea-i peste tot precum o fiară
ocupă samavolnic a destinelor jilțuri.

sacrificiul stelelor e foarte dureros
expun în fața lor omagiul meu pios.