dorul de iubit este un rug aprins
aș vrea să lumineze nocturna tristeții
cu melancolia neagră m-am deprins
și nu mai iau în seama plăcerile vieții.

singurătatea lângă albumul cu fotografii
mi se pare cea mai insuportabilă povara
cât aș vrea iubite aproape să-mi fii
să ne mai bucurăm împreună de vară.

acum aș vrea cerul să îl străfulger
să îți mai văd o dată chipul luminos
moartea s-o trăsnesc cu un fulger
ți-a pus în inimă serul veninos.

cu dragoste imensă mă gândesc la tine
e multă suferință-n ale noastre destine.