pasional ca soarele este sufletul meu
dar nu pot răpune a lumii virulență
mai pun un zâmbet pe-al zilei imprimeu
lucrând cu iubirea s-o duc la excelență.

în nopți când coșmarul răsare din tenebre
când Luna doarme în baldachin de stele
sufletul simte imită universale febre
fluviu de emoții cu fluxul de pastele.

m-aș vrea regina nopții cu sceptru de argint
să împart vise după legi ancestrale
năpăstuiții sorții cumva să ii alint
să convertesc păgânii în sfinte catedrale.

eu nu îmi las iubirea năpădită de scaieți
e o Cale Lactee cu sanguine peceți.