în gara speranței aștept ultimul tren
am locul rezervat în vagon cu antren
în buzunar am pașaportul spre fericire
vreau să uit de griji și de nenorocire.

vântul se joacă vesel la mine în breton
e plin peronul cu oameni de bon ton
fiecare își duce visul mai departe
spre Soare spre Lună spre Marte.

vara elegantă în rochia de dantelă
are prinsă-n plete roșie imortelă
fluturi fericiți îi zburdă-n decolteu
mereu îndrăgostită de zeul Prometeu.

trenul întârzie răbdătoare-l aștept
multă emoție am strâns în piept...