Mie nu-mi mai place decât
Să stau la masa de lucru
Și să muncesc undeprea pare totuși poate
La rolul cerut de menire în felul meu iau
Și nu răspund prin metode
Prin viață gri
Deoarece așa devin poate trufaș
Când îi privesc ca peo rudă
Pe îngerii pe umăr stând golași
Dar totuși inimile ne asudă,
Vreau lucruri fără a putea
Totuși știu că am încercat
Mă întreb cel ce a reușit ce face?
Poate apelez din nou la ea
Că are sufletul mereu în pace