poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-05-25 | |
M-ai chemat fără un motiv anume
pe buza mării. Să te ascult și să te înțeleg în timp ce taci. Vorbea ea. Marea. Tu doar mă țineai în brațe sub cerul prins de noapte cu lumini țipătoare și reci. Și te-am auzit atunci când am aruncat o piatră în apă și am văzut cât de mic este adâncul tăcerii tale la mal. Și te-am auzit atunci când mi-am găsit scoici pentru inelar pe mal, printre pietre șlefuite și alge. Și te-am auzit atunci când număram în gând vapoarele acostate în larg. Și te-am auzit atunci când căutai pe cer steaua ta. Și atunci când ne întrebam de unde a apărut lângă ponton o vulpe... așa... ca-n Micul Prinț, preocupată, șireată, grăbită. Era oglinda gândurilor tale. Ai ochi ascunși ca niște scoici ce învață să vadă. Și palme mari și calde cu care să-mi întinzi o cană de cafea fierbinte sub arcul răsăritului. Trăirile mele sunt bătute de valuri, un ponton neterminat sau poate în construcție fără țărm fără capăt fără sens. Să fie sfârșit sau început acel moment în care te-am auzit pe tine crescând din nisip, dintre pietre, din valuri abrupt și singur, în ochii mei? Încă am tăieturi fine pe talpă... De la scoici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate