Trag ultimul fum de tigară.
Promit că e pentru ultima dată!
E ultimul cartuș aprins de aseară,
Iar apoi o să-mi uit timpul cu acea fată.

Nu e o zi obisnuită,
E ziua nașterii unei ere,
Ce îți dă zâmbet pe față
Și apoi se stinge-n durere.

Și din dureri vezi doar trecutul...
Amintiri ce te bântuie!
Revino-ți și vezi falsul
Ce-n noapte mintea sperie!

Somnul rațiunii naște monștri se spune
Dar rațiunea fără de somn?
Ea nu oare e un monstru ân sine
Ce schimbă fața unui domn?

Nu e oare nevoie și de somn?
Nu e oare nevoie și de suferință?
Vrei să fi toată viața un domn?
Lipsit de empatie și de orice dorință?

Rațiunea calculează trecutul și viitorul,
Vede partea bună a lucrurilor,
Cele care generează dorul,
Al alb-negrul culorilor.

Prezentul e străbătut de inimă,
De trairi și simțiri, senzații de esență vie,
Iar durerea e transformată în stimă,
Ce peste timpuri dainuie!

Trăiește nu observa!
Simte nu calcula!
Iubirea nu e rațiune,
Drept urmare nu o mai analiza!

Nu e nimic de analizat, e doar prezentul.
Nu sta ancorat în trecut c-o să pierzi viitorul.
Iubirea e doar prezentul...un prezent continuu...
Asta dacă dorința dăinuie...
E doar prezentul, nimic mai mult.
Ia-l așa cum e și vei găsi calea!