diminețile sunt uneori
ca niște fructe zbârcite, cu carnea tare și rea
serile ca niște nuci cu miezul sec
bătrâna marionetă lovește ceasul deșteptător cu ciocanul
și așchiile zboară în toate colțurile casei

noaptea nu e de miere și lapte
prin fumul înecăcios de vise care ard mocnit
respiră fluturi cafenii cu miros de ciuperci și buturugă,
ce mor lăsând pete pe pernă,
doar vise fără rost, gânduri ca o infuzie de buruiană
mă ridic în capul oaselor și trag aerul în piept
o rugăciune frântă, o pagină de biblie barată în zigzag
șoptesc - Doamne Dumnezeule, ajută-mă dacă se poate,
de parcă Dumnezeu ar fi impotent
coborât la poalele umanității

și totuși un miros de uger ud și plin de vacă,
o aromă de mălai răscopt, o boare de busuioc și cimbru
vin să mă răcorească și văd că încă mai am în perete
o ferestruică cu pasăre