atunci cînd aș putea citi mințile celorlalți și asta
m-ar face să mă sperii de ale mele. gîndurile sunt sfinte
dar dacă ale mele nu sunt?

uneori așa mă simt, ca un satelit pe orbită
prin care trec toate programele tv și odată cu ele
durerea fiecăruia. așa mă gîndesc, că dacă nu e un om

dar e o lucrare a omului, e ca un medicament pentru durere.
pentru singurătate și pentru dorința de a muri.
dacă te-ai pierde în spațiu, ce gînduri ai avea?

dacă ai putea citi dragostea în oameni și n-ai vedea
nici măcar o imagine cu tine, dacă ai bea o tărie și tăria
n-ar avea nici o căldură cu tine, totul atît de rece

ca o bombă cu gheață care explodează mereu în creierul tău?
nu vreau să mă sinucid, dar sinuciderea vine lent
la mine ca un asasin, ca o dragoste, la alții ca o moarte bătrînă.

dacă aș putea citi gîndurile celorlalți, mi-ar fi foarte frică.
mi-ar fi foarte frică de singurătate, de minciună
și de faptul că vor spune că a fost un om bun.