poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-05-02 | |
Dintre vertebrele dislocate de ghiulele turcești și grenade venețiene,
cu arcada zdrelită, sosește un bătrîn apatrid, cu umblet de egretă, să ne vindece. Cu forța celui care urăște jertfirile și ofrandele închinate zădărniciei ne așează ruga din scrum de tămîie în glasul unui buzukist nu între stelele reci. Pe străzi înguste văd tînguiri și sînge pentru zeii plecați din orașul de sus pe la rudele de la țară ori refugiați prin insule de marmură cu măslini în formă de gheară. Mă strigi cu inflexiuni sibiline, învăluit în pînza rubiniu-azurie a valurilor de la amiază; privește cum inspiră Meduza nisip printr-o fantă bordeaux și-l scuipă din ruptul clepsidrei pe plajă! Am certitudini amare pentru că roadele cunoașterii binelui nu sunt de fapt dulci, ci poate doar rădăcinile; culegem dintre resturile acestei civilizații unice cioburi de suflet și zei, dar ele ar trebui predate la un muzeu. Acum, în agora din Sintagma văd cum respirația ta, odiseeană prin culoare și distorsiuni poate inhala prezentul cu temeri cu tot. O împarți celor ce plîng și văduvelor, o sprijini în urcuș de un vreun trunchi de bărbat nedoborît, aflat doar la odihnă, și nu mă mai mir că lumina supraviețuiește atîtor luminați doar ca stare de spirit. Ascultă, iubito, în această de pe urmă noapte, sunt dulci portocalii Atenei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate