poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-05-01 | |
Sunt din toate câte puțin, din picături de ploaie, din soare
Din pământul azvârlit deasupra sicrielor, din rugăciune Din lemn de cruce, din vânt, din ghebe, chiar din tine Din razele care trec printre crengile copacilor și cu care pot tăia Pâinea, sufletul, sunt parte din cei care fură cireșe, inimi Din scaieți, din mâlul cuiburilor de rânduci, chiar din tine Din măreții și nimicuri, din iarbă, din flori de mucegai Din căușul bunicii cu care potolea setea tuturor copiilor Când ieșea la poartă cu găleata plină toți alergau la ea ca la Mesia Din grâul cu care se aruncă deasupra mirilor, din spori de păpădie Din cuvintele șterse de pe foile mototolite, din zăpadă, din mere Din păsări în colivii sau libere, din pene, din zborul însuși, chiar din tine Chiar din tine, tu cel care citești acum, din mâna ta, din mirarea ta Care se prelinge pe acest poem ca sudoarea pe fruntea tatălui meu Din toate teiubescurile spuse, nespuse, din noduri în gât, din râuri de lapte Care-mi trec prin artere ca niște plete lungi, îngerești, și pe care le țin ascunse Așa cum o femeie măritată își ține farmecul doar pentru un ins anume Mă spală zi de zi de neghină, de trecut, greșeli, defecte, chiar de tine Sunt o înfiorare de spice, cântec de greieri, un zgomot de fierăstrău Într-o pădure neștiută de nimeni și pe care nimeni nu-l aude Sau îl aude și-l ia cu el la spinare, așa cu acreală precum un copil Care-și cară ghiozdanul, sunt făcută din rumeguș, pilitură de fier Din mărunțișul din cutia milei, celule, așchii, teci goale, chiar din tine Din luciul Lunii în ochii mamei, din cuțitul cu care mă hrănea Sunt un culcuș, o iesle în care multe minuni se pot întâmpla Viața, moartea mă limpezesc în tot felul de oameni, unde sunt, cine sunt Mâinile frământă singure, nu trebuie să le explic cum să plămădească Așa cum nu trebuie să le explic picioarelor drumul spre casă E ceva în sânge, un fel de cenușă, după care merg și merg
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate