Captivitate voluntară





Lângă ea împătur griji, despuiat, întins pe spate,
Ascultând un singur zgomot: respirații sacadate.
Mii de gânduri am în minte, oare acum la ce visează?
Poate doar mimează somnul și de fapt poate e trează
Și privește printre pleoape așteptând a mele șoapte
Sau se-ascunde de rușine după tot ce-a fost azi-noapte...
Timpul curge fără zgomot, disperarea mă cuprinde
Mi s-a așezat pe-un braț și picioarele-și întinde!

Draperii sorbind lumina, revărsând apoi dogoare
Raze vesele mai scapă, anunțându-mă că-i soare
Iar eu zac închis în casa cu falduri de catifea
Sunt blocat și ferecat de-un trup gol pe mâna mea
Iar în patul zăbrelit fără a fi de fapt legat
Mi-e salteaua închisoare cu gardian dezbrăcat

Cum ar fi, cu multă grijă, să-mi trag brațul amorțit?
Hainele-mi sunt lângă pat, dacă plec nu sunt simțit.
O să-i scriu ceva spre seară poate o chem la o cafea
Să-i explic că nu-i de vină, că e numai vină mea;
S-o conving încă odată că-i o fată minunată
Iar a noastră întâlnire nu a fost premeditată,
Că frumoasa nebunie ce-ntre noi s-a întâmplat
A fost doar instinctul nostru de femeie și bărbat
Și cu riscul că pe viață să îi par un nesmitit
O să-i zic că pentru dansa simt că nu sunt pregătit!

A oftat!Are coșmaruri sau cumva gânduri citește
Poate m-ar dori plecat dar să-mi zică se ferește,
Singur mi-am vârât în suflet un mănunchi de îndoială
Certitudinea-ți dă aripi dar nesiguranța-i boală
Voi rămâne lângă ea cu un aer resemnat
Să-i aștept umil trezirea chiar aici unde-s blocat....