nu știu ce m-aș face fără prietenii mei
m-aș simți într-o prăpastie adâncă
dar ei dau speranței mele temei
viața cum e ea s-o prețuiesc încă.

zilnic îmi dau putere să merg mai departe
chiar dacă durerea e prezentă în mine
și mă face să am gânduri negre deșarte
care aș dori cumva să se termine.

prietenii mei notabil ca niște îngeri
mă ajută să rezolv probleme diurne
nu mă lasă doborâtă de plângeri
trezesc zâmbete pe buze taciturne.

împreună limpezim o seamă de convingeri
să mai cred încă în vise nocturne.