poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-03-09 | | Ești. Și nu se cade să am altă vrere Decât vrerea Celui care-mi dă putere, Care mă iubește, care m-a-ntocmit. Nu știu altă cale decât cea pe care Dragostea îmi stoarce picuri de cântare: Tu ești Domnul, Domnul cel nemărginit! Inima nu-ntreabă: „Oare cât mai este?”, Cântă și așteaptă, și tot dă de veste Celor de pe lume de venirea Ta. Și când valuri negre înspre ea se-avântă, Inima-i tot bună, nu se înspăimântă, Știe că ești Domnul, cum s-ar 'spăimânta?! Mintea se așează, stă și Te ascultă Și nu vrea să știe de ce nu-i mai multă; Chiar de nici atâta n-ar mai rămânea, Duhul pentru care-ai pregătit cununa, Ce ai pus în minte-Ți va cânta întruna: Dacă Tu ești Domnul, ce e mintea mea? Ochii nu se-ndeamnă să privească anume Porțile deschise traiului din lume, La câte se-adună și la câte nu-s; S-au zvântat de lacrimi într-o rugăciune Și-au zărit Lumina care nu apune, Tu ești Domnul slavei, ei privesc în sus. Tot ce văd în zare mă îmbărbătează, Tot ce-i lângă mine nu mă întristează, Totu-i bun. Și lutul se va-ntoarce-n lut. Dar ai pus în mine dor de nemurire Și-am să cresc cu Tine în nemărginire. Tu ești Domnul, Domnul de la început.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate