Cu foi de aur mă ataci
și multe gânduri îmi desfaci;
Mintea în haos de-aș avea,
tu m-ai salva, văzut aievea.

Inima de mi-ar pofti
la ale lumii basme,
ori aș cunoaște fantasme,
ori seva mea va și bușni.

Și tu mă chemi,
și eu te strig;
de lipsa ta îngheț în frig
și nu pleci nici măcar avremi.

Rămâi pe veci
cu mine-alături,
și hai să facem splai de fluturi
din sufletele noastre seci.