Am nevoie de odihnă
Cel puțin tihnă în priviri
Deoarece în urechi aud nenorociri
Banal e sufletul fără vină
Doar pe el îl înțeleg și asta e tohnă
Se poate spune că e și original
El este marginea lumii mele
Pe care mi-o stabilesc faptele, făcutele
Ca la fiecare și bune și rele
El e lumină care nu dispare
Oricât ar fi necazul de mare
Acum el voia să mă avertizeze
De nopțile nedormite ce o să urmeze
Cineva mă informa cu grație
Sufletul că l-am obosit
Acum să fac și opusul
Să îl odihnesc
Cu voci odihnitoare dar întunecate
Deoarece am avut zile luminate
Am, deoarece am făcut rugăciuni
Nu le voi face și la tine cum vrei
Le voi face Sfintei Treimi că sunt trei
Și mă lasă să scriu ca și eivbinecuvântatei
Cu mine însumi crezând că asa fac mințile coapte
Și interveni cea mai coaptă dintre minți
Îmi sice să spun: tu, minți, minți, minți
Și tu părere nu mai zbura deasupra mea
Acționezi ca un copil mare, deci are Moșul nuia
Nu vor să mă lsse să fac în ale mele gânduri lupte