Am crezut multe și frumoase,
dar am crezut greșit.
Credeam că vrei dragoste să-mi porți
și fericire veșnică să-mi dai,
dar am ajuns, în schimb, la ale disperării porți,
captivă ei, de ani întregi, cum m-ai lăsat.
Eu te aștept.
Roza lună îmi cântă-n fiecare seară
și-mi spune că nu mai vii;
dar aleg să cred că mă minte,
și sper că vii, chiar și cu mâna goală.
Salvează-mă, te rog, de unde m-ai părăsit...