tristețea s-a extins în oase și osânză
nu știu cum să mai scap de ea
muscă din mine ca dintr-o brânză
s-a dus pe apa sâmbetei fericirea mea.

dorul mă arde ca focul nemilos
în inimă suspinele s-au înmulțit
simt durerea ca pe un colos
cerul de iubitul meu m-a despărțit.

nimeni nu mi-l poate aduce înapoi
chiar și visul fără el este pustiu
dacă aș fi putut moartea să o jupoi
azi mi-aș cânta iubirea ca un scatiu.

timpul este viclean ca un vulpoi
mi-a furat fericirea motivul nu-l știu.