prin captivele ploi
de sub cerul din noi
de mi-ar trece rece gândul ce mă arde nefiresc,
pe sub aripi de dor
de sub zbuciumul lor
valuri năpraznice mă-nfierează până-n ceresc
de sub stâncă
pe aripi de apă adâncă
împăciuitoare curcubeie de lumină slujesc
de sub timp
zei din Olimp la fiicele pământenilor jinduiesc
pe sub ecouri
tăceri în lingouri mute fețele-și oglindesc
fără constrângeri
pe sub aripi de îngeri
sufletele noastre se iubesc...