Nu am știut nicicând să mă grăbesc
Ca să devin din larva-nfometată
Un fluture, ce-n zbor să cuceresc
Ceea ce n-am putut să fiu eu niciodată.

Nu am știut că aripile-n zbor
Mă-nalță peste patimi și noroaie,
Că pot fi astfel cu mult mai ușor
Lăsând în spate norii plini de ploaie.

Nu am știut că și așa, zburând,
Nu voi fi protejat mereu de soare
Căci vânturile tari ca și înghețul
Îmi pot răni aripile ușoare.

Dar acum știu că viața-i o aripă
Ce zace ascunsă-n larva târâtoare
De reușești să o slobozi în pripă
Vei transforma tristeți în sărbătoare.

7 ianuarie 2022