bunica a risipit teama,
își punea inima pe masă
să găsească rost timpului,
a tras hotărâtă de viață
să ascundă slăbiciunea trecerii
în credință,
a născut de unsprezece ori
și tot de unsprezece ori s-a umplut casa
cu bucurie,
pentru fiecare fiul plecat la război
gândul său cobora în inimă,
celor întorși
le punea masa,
celorlalți le făcea pomană
mămăliga pe care o acoperea cu borangic
și o tăia cu ață din ia sa sfințită
în slujbe duminica,
să ia cu toți dumicat să ajungă
pe lumea cealaltă celor fară de lumină.