poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-09 | |
De două zile, mamă,
Eu ți-am primit scrisoarea Dar trebile mă cheamă Din zori și până seara Și n-am găsit răgazul Să mă așez la masă S-aprind în lampă gazul Și să vă scriu, acasă... E miezul nopții. Vântul În geam ca un berbece Lovește, iar pământul Sub o zăpadă rece A adormit. A moarte Își face luna zborul, Iar eu vă simt departe Și mă cuprinde dorul. Mă bucur că vi-i bine, C-aveți provizii-n toiul Acestei ierni haine Și v-a ferit războiul, Că pe aici sunt drame Și poți oricând fi pradă De glonț, de frig sau foame La orice colț de stradă. Nu-mi căina destinul Și-nmoaie-acum dojana C-am pus deoparte vinul Și-i vindecată rana; Mi-am luat palton, fac focul Când pot, să nu m-ajungă Răceala și-am norocul Că mi s-a dat de muncă... Eu mi-am urmat chemarea Spre urbea ca o oază Și dintr-un oarecare Puteam s-ajung de vază, De n-aș avea în pană Izvor de foc și ură, O minte năzdrăvană Și-o blestemată gură. Știi bine: nu mi-e teamă, Că însuși Stalingradul Eu l-am văzut, o, mamă Și-acolo mi-am luat gradul, Dar simt de la o vreme Că-s trădător vor zice, Că or să mă blesteme Și or să mă ridice. Tu să nu plângi, Mămucă Că nu-i o tragedie Și unde-or să mă ducă Mai bine o să-mi fie; Și spune-i tu lu’ Tatu Că nu am nicio vină Și că voi sta ca bradul Atunci când or să vină! Iar lu’ Măriuca-i spune, Când o să crească mare, C-am să mă-ntorc din lume Pân’ la însurătoare Și am s-o țin de mână Când o să treacă pragul Spre-altar, ca pe o zână, Să-și întâlnească dragul. Pe fratele Mihaiu L-am prevenit în altă Scrisoare că mi-i traiu `N pericol și mă saltă Vândutele jigodii, I-am zis să se ascundă Dar mi-a răspuns în dodii Că „lumea e rotundă”. Destul cu toate astea! Se-ntorc anemici zorii Și se pornește oastea De fulgi cuminți din norii De mucava să cearnă De parcă plânge Domnul În cea din urmă iarnă Și mă cuprinde somnul. Fii veselă și tare! Transmite-i și lui Bunu’ Din parte-mi salutare!... De n-am să fac Crăciunul Cu voi să nu fi tristă, Să nu stai noaptea trează Că Dumnezeu există E mare și veghează!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate