(Poezie de tip Sonet, X.)


Oprește-ți goarna în păduri ca focul
Când câinii tăi, mistreții vor să-i știe
Și pune-ți lăcrimarea în hârtie
De, maica ta, ți-o căuta norocul.

Tu cheamă iar gonacii, de la fierberi
Nu adăsta-n pădurea de-a durerii
Întoarce-te-n livada de `subt merii
În coronițe și-n atâtea ververi...

Căci nu-n desișuri o să-ți afli masul
Ci moale-i lumea ta, a fi chemând
Ca și cum trece omul, cu compasul

Livada lui rotundă, așezând;
Hai, vino, preafrumosule, cu pasul
Și, nu, zadarnic, mie, așteptând...