în orizontul său firesc
reîntregit cu vise
slobod este un chip tânăr
cu mădulare sănătoase,
grabnic săritor,
harnic cum satul
încă nu văzuse,
sub steaua născătoare
obsesii se preling
sfătoasă toamna cum să cuprindă
în file lacrima dorinței
pură și nejertfită într-o
poveste dragă inimilor tinere,
dar vântul iată strânge frunze și din poiană
cântecul se aude lângă vatra
în care câinii latră și vârtos mușcă
din mărul nepătat,
se lasă seară, fiorul nu cedează,
domnița la oglindă se ascunde,
porniri celesti conduc la gândul îmbrățișărilor galante,
inima ei pitită în pieptul alb
tremură înfierbântată,
iubitul vine în lenjerii să o găsească
falnic cu brațele puternice
și-n foc să contopească iubirea,
se aruncă în valuri trupuri pline de sudoarea dăruirii
spre liman plutesc cei cuceriți de patimi.