mi-e dor de tinerețea veselă zglobie
când nu știam de despărțirea de iubitul meu
lacrimi usturătoare se scurg în bărbie
cerșind o mângâiere de la Dumnezeu.

nimic nu e mai dureros că despărțirea
de sufletul pereche iubit și adorat
la zero se reduce toată simțirea
dacă doar chin și jale am memorat.

erup de mânie ca un vulcan cu lavă
și mă întreb de ce viața-i nedreaptă
de ce moartea își face în lume enclavă?
dărâmându-i fericirii câte o treaptă.

zadarnic înalț rugăciuni în slavă
o singurătate sordidă mă așteaptă.