din cetate au rămas zidurile
loc al iederii,
cuvintele se coc sub ochii nepăsători
ca și cum și-ar lua zborul făpturi de pluș,
poeții aleargă după o gură de aer
înnoadă nevoi de la o lună la alta,
romantici învață umbra să danseze
prin ochiuri de geam înghețat se aruncă speranța,
visători asudă sub becurile ce se ard
de parcă s-ar lupta cu noaptea,
timpul înghite hulpav guri de rai.