poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-21 | |
era să scriu despre un băiat năzdrăvan din măhală,
cu el și alți copii ne jucam pe toloacă, ochi culeși din cireși, sprinten la cățărat, nu-i era frică nici de gânsac, ne măsuram, cine era cel mai înalt, i-aș fi dat toți cârlanii, vacile, motocicleta lui tata, dar vară-mea îndrăzneață l-a luat de mână, * tot ce visam uneori era să scriu un poem, despre colegul de bancă din clasa întâi, apărea dimineața zgribulit, păr zburlit, sacoul de școală boțit, arăta cu totul special, nu mă dranja gulerul de la cămașă, arăta cu totul special, îi dădeam toate creioanele, să-i văd ochii puneam foia la mijloc, râdeam, eram minunați, așa cum stăteam unul lângă altul, o singură bancă, îmi atingea cotul, eram mortali, încurcam literele, aceleași cuvinte, chicoteam, era haios ca un magician, mușcam din aceeași felie de pâine cu dulceață, schimbam halva pe gutuie, colegii strigau "mire și mireasă", noi săream într-un picior, mâzgăleam o singură foaie, ne desenam mâinile una peste alta, învățătoarea: "prea multă dragoste-n banca asta" arătă cu degetul: "tu treci în cealaltă bancă cu lenuța" cu lenuța s-a și-nsurat, * rătăceam pe câmpii, prindeam fluturi, la tot ce visam era să scriu un poem despre cum m-am îndrăgostit d-un coleg muzicant din a șaptea, îl numeam "pianistul de la țară", avea degete fine, părul negru, înalt cât salcâmul, mă lăsa fără cuvinte, într-o zi mama: "dragul mamii e păcat, sunteți veri de-a treilea" - am răsuflat ușurată uneori tot ce visam era să scriu un poem despre atletul clasei, - n-am fost îndrăgostită, însă ne-ntreceam foarte bine la sărituri în lungime, îmi punea piedică, odată am fost supărată pe el, la clasa de sport m-a prins de mijloc cu-n pupat pe obraz, maică-sa alergă la mama după făină: "vai cătișoară dragă ce bucurie, ai auzit, ionică a pupat-o pe maria ta, gata, ne încuscrim, vai ce bucurie, tare mai vreau o fată de-a ta" iar mama: "da fa ileană n-ar fi rău dacă nu s-o duce și ea la-nvățat" dusă am fost la-nvățătură un alt coleg de la pictură în acuarelă, ulei, și creion, scriam conspecte, descâlceam geometrie descriptivă, am tot scris și-am tot pictat până într-o zi comunismul a căzut, - s-a deschis podul de flori peste prut, ca un vânt dus a fost, praf și pulbere (s-a făcut motociclist la timișoara) * tot ce visam uneori era să scriu un poem, drept consolare, am scris mai departe despre un poet-poet, uneori îl zăream peste gardul ghimpat, scotea apă de la fântână, ca și la-nceput, brusc într-o zi poetul-poet sa-nsurat cu o fată virgină din sat, atunci mi-am prins o floare albă în păr, am plâns și dansat (cum se face după datină), fără pic de păcat, cu mult drag, Dumnezeu i-a dat o fată și un băiat cu ochi verzi - am plecat în lumea mare... acum scriu poeme despre munți (e tot ce visam uneori)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate