poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-22 | |
E multă liniște-ntre noi.
Atât de multă că-n război mă simt cu tine. Baionetă mi-e vorba ce o țin în gură și doar chin, fiola mică de venin pe care-o plimb iar printre dinți. Închis cu tine în tranșee crescute noaptea din pereți sunt armă albă, corp cu zimți! De-ai spune-o vorbă...dar nu simți nicio pornire să mă vezi! Ești ca un râu cu maluri verzi. O liniște mai abitir decât o viață de martir. Și nu-i nici goană nici tumult în corpul tău. Și ochiu-ți mă evită cult. Atâta liniște-ntre noi că vreau să-nceapă- acel război mult trâmbițat! “Vrei un halat?”, m-aud vorbind. Tu taci. O voce fără nimb. “De ce nu-mi spui ce ai cu noi? De ce-mi împrăștii pe pereți toți nervii-ntinși pe dimineți de nepăsare? De ce tăcerea-ți e mai mare cu orice umbră de cuvânt? De ce-mi faci viața un mormânt!” “De ce?”, îmi spune ea candid, clipind ștrengar cu umeri goi? “Pentru că nu mai vreau război!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate