uneori mă simt a primăverii nimfă
îmi înfloresc emoțiile ca niște ghiocei
mirări renascente alunecă în limfă
compun poeme din vechi obicei.

timpul meu e un zeu legendar
mă ademenește cu idei consacrate
atunci când rup o filă din calendar
pregătesc o convorbire cu Socrate.

știu că pot topi cu iubirea zăpezi
că pot muta cu ea munții din loc
în sufletul meu tainici arpezi
acordează viori să cânt și să joc.

să nu mă întrebi de unde am putere
să ating cu gândul a vieții mistere.