Mă durea rău tot trupul într-o seară
Și am crezut că vremea mi-e să mor
Însă o mierlă pe la geam mi-a spus c-o să mă doară
Mereu atâta timp cât duc în spate un dor.

M-am bucurat o clipă să aud că încă
Mai am și zile și poteci de străbătut
Chiar dacă, iată, nu mai sunt o stâncă
Ci o câmpie peste care-un dor s-a așternut.

Am stat așa, pe-o parte, sprijinit în cot
Cu ochii către geana soarelui răsare
Și-am încercat să înțeleg de ce mai pot
Să duc senin în spate un dor atât de mare.

Mi-au fost de-ajuns doar câteva secunde
Să aflu că nu am un dor, ci milioane
De alte doruri care-ncep să mă inunde

Și le-am numit noroc, nu ghinioane.

Deși... ce dor! Un dor usturător
Îmi e de toate câte-am fost și am trecut,
Mi-e dor să cad, să urc, să uit, să n-am, să mor
Și dor îmi e de-o dragoste ce n-am avut.

Îmi mai e dor de beznă, de urgii, de nenoroc,
De insomnii și de-amețeli îmi este dor
Și dor îmi e de toți vecinii de la bloc
Pe care i-am văzut încet, încet, cum mor.

Chiar și de un ecler îmi este dor,
De unul dând pe-afar' de ciocolată,
Mi-e dor s-aud fondante și bomboane cu lichior
Spunându-mi "te iubesc" dintr-o gură de fată.

Ce să mai zic? C-aș sta o săptămână
Să număr doruri, să oftez, să le descriu
Dar amorțesc tot stând așa-ntr-o rână
Iar ceasul nostalgiei e târziu.

Da, mierla de la geam avea dreptate!
De dor mă doare totul când mă doare
Dar e-o durere lesne de tot dus în spate

Pentru că dor de dor îmi este cel mai tare.

Ei, bine, d-asta merg senin cu dorul mai departe,
Deși împleticit, năuc, febril, zbanghiu,
E doar o singură explicație pentru toate:

Pentru că-s om și vreau să simt din plin că-s viu.