pescăruși în zbor îmi amintesc de mare
de verile când am fost fericiți
de dorul tău curg lacrimi amare
ochii mei de poza ta-s lipiți.

aș vrea acum iubite să te știu
împăcat cu destinul nedrept
departe departe de veacul pustiu
printre îngeri să dăinui înțelept.

sufletul meu nu-i întreg fără tine
lipsit de iubirea noastră mireană
gânduri rătăcesc pe cărări carpatine
și varsă lacrimi în umbră codreană.

fiecare dor se transformă-n poveste
așteptând iubite să îmi dai o veste.