doamne, iacătă că trece şi luna lui mai,
primul din al doilea deceniu al mileniului trei
şi mi se pare că de un veac eu nu m-am mai
privit în oglindă.

acum cu pleoapa mărită,
coborât în Bucureşti din tramvai,
hălăduind fără ţintă, oprit,
mă văd într-o vitrină printre manechine fără de cap,
cu nasul ÅŸi chipul ciobite,
a unui întreprinzător, vai de el,
ce le-a achiziţionat de la SH să-şi pună-n valoare
adusele haine din occident aparent noi
dar ponosite...

pe individul din vitrină eu nu-l cunosc.
se-ncadrează perfect în decor, n-am ce zice...
fac şi-mi face cu mâna, sunt oare chiar eu
reflectarea acestei imagini caduce?...