Putem înăbuși străvechea Remușcare,
Care ne răsucește și ne aruncă-n jar,
Care din noi se-mbuibă ca algele din mare
Și-omida din stejar?
Putem înăbuși străvechea Remușcare?

În ce filtru, în ce vin, în care băutură
Vom îneca această bătrînă inamică,
Nimicitoare tîrfă ce duce la ruptură,
Răbzînd ca o furnică?
În ce filtru, în ce vin, în care băutură?

Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă știi,
Spune-i acestui suflet de teamă copleșit,
La fel cu-n muribund în sfîrtecarea rănii,
Precum copita calului izbit,
Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă știi,

Celui în agonie cu lupul lîngă el
Și corbul croncănind deasupra,
Soldatului distrus! Trebuie să-l înșel
Că va avea o criptă și-o cruce peste ea,
Celui în agonie cu lupul lîngă el!

Se poate lumina un cer mînjit și negru?
Sau poți să destrămezi tenebre,
Mai groase decît smoala și făr-a avea un centru
Și fără constelații sau străluciri funebre?
Se poate lumina un cer mînjit și negru?


Speranța ce străluce în ochii Tinereții
E dusă, a murit de tot!
Și fără lună, raze, o vezi unde sunt feții,
Martirii drumului golgot!
Diavolul a stins și ochii Tinereții!

Zi, vrăjitoare scumpă, iubești tu pe răzleți?
Cunoști fatalitatea?
Cunoști tu Remușcarea cu josnice săgeți,
Ce inima țintește pentru-a aduce moartea?
Zi, vrăjitoare scumpă, iubești tu pe răzleți?

Cel neînlăturat, cu dinții blestemați,
Sufletul nostru roade, o jalnică statuie
Și-adeseori atacă precum niște gîndaci
Al nostru edificiu la baza cea verzuie.
Cel neînlăturat, cu dinții blestemați!

Văzut-am drept fundal al unui act banal
Înflăcărînd o orchestrație sonoră,
O zînă aprinzînd pe cerul infernal
O splendid-auroră
Văzut-am drept fundal al unui act banal

Ființa plăsmuită doar din lumini și abur
Ce pe Satan l-îngroapă;
Dar inima-mi e-asemeni unui teatru
De farmec niciodată vizitată
Mereu, mereu așteaptă Aripile de Abur!