pustie ca deșertul cu furtuna de gânduri
îmi este făptura lovită de năpastă
iubirea-i fragilă închisă între ziduri
speranța se târăște prin valea morții vastă.

doar rugăciunea este vie și sobră
un fel de lumină la capăt de tunel
mă arde deznădejdea ca veninul de cobră
virușii fatali fac în lume măcel.

bunule Dumnezeu Părinte ceresc
mila pentru suferinzi este desăvârșită
inima îmi suspină în mod nefiresc
și așteaptă iertarea spășită.

fă un miracol Doamne cu bărbatul meu
vindecă-l să te slăvesc acum și mereu.