Condamnată la naștere,
clipa urlă în uterul timpului.
Nudă,
întoarce clepsidra nevrând
nisipul să-și scurgă
prea curând!
Alunecă,
gheara-și înfinge,
clepsidra și-o sparge,
nisipul se scurge gemând.
Viselor le pune lanțuri,
din pocaluri bea absint
clipa-i ca o babă hoață,
pe la ușă clevetind.
Nu-mi spuneai cumva tu oare
că de-a clipei "feerie"
te ferești, că-i negru dracul
mai ceva ca o
epidemie?