optimismul meu se scurge-n albumină
îmi colorez speranța că vii acasă
nu am să dezvolt spaime de hermină
ard de dor ca flacăra focoasă.

freamăt ca struna pe corzi de vioară
ce mult aș vrea moartea să o spintec
nu credeam că tristețea poate să doară
doar lângă tine aș putea să mă vindec.

iubitul meu te-aștept la ora nouă
să-ți alin chinul prin care treci
să-ți spăl rănile cu a ochilor rouă
bătrânețea lângă mine s-o petreci.

din sufletul meu cu rugăciuni plouă
într-o singurătate cu zile seci.