De pe balconul înalt fumând,
Ea se uita afară,
Vremea-i întristată fumegând,
E o ceață mortuară.
în zadar încerca ea
Cu privirea să străbată...
Căci negura plină a minții ei
Era întunecată toată.
Ea era tristă!
El? Lui nu îi pasă!
Fericirea și-a găsit,
În brațele altei femei,
În sânul ei smerit.
Ea? Cu durere...
El? Cu iubire...
De la extaz la agonie...
Dar știm cu toții de veac, de veci,
Căci aceste sentimente seci
Nu sunt bătute-n cuie.
Căci roata se intoarce,
Într-o spirală amară,
Cel ce azi e sus, mâine e jos
Și cel de jos?
El zboară.
Așa e rânduiala lumii,
Așa e karma asta,
Fă-i altuia tu rău acum
Si-ți vei primi pedeapsa.