poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-13 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Cad frunzele greoi din pomul înserării - Un muezin vrăjind pe sus, le-a scuturat, Ba nu - porumbi brumați pe marmurile scării Ca umbre, deșirând albastru, au zburat. În pene păsări duc amurgul pân' la Pera... Dar noi, lăsând pe-aripi văzduhul, ne-am oprit În curte, logodind geamia cu tăcerea Și chiparoșii suri cu cerul înflorit. Privim Stambulul cum treptat în vis se pierde, Amurgul cu turban de neguri strâns pe cap, Îl duce sub un cer de sticlă roz și verde În care suliți lungi de minarete-ncap. Ca un copil suflând ușor clăbuci cu paiul. Cu raza-i umflă-n zări cupole de geamii - Orașul ireal se clatină ca raiul Și de-o să zboare-n cer deodată, nu mai știi... Căci surd în Ramazan a bubuit semnalul. Sunt stele sau lumini ce pe moschei răsar, Când sufletul în bărci își tremură fanalul Pe-un Corn de Aur stins și vânat, spre Fanar?...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate