Toată noaptea a plouat.
Fulgere au brăzdat întunericul.
Se succedau frenetic, ca într-un dans demo-nic.
Mă trezeam şi-auzeam ritmul invariabil
al jeturilor de apă.
Se scurgeau prin jgheaburi,
cădeau în ropot, şiroiau pe asfalt.
Imagini treceau haotic prin faţa ochilor
în semiîntunericul odăii.
În urechi se-nvălmăşeau sunete,
inima şi trupul se zbăteau nervos,
precum crengile copacilor de-afară...
Şi-a apărut dimineaţa tristă.
Soarele a început jocul de-a v-aţi ascunselea,
amăgind arborii, spărgând ziua-n bucăţi...
Vântul nervos mormăia câte ceva,
Ace de brazi zăngăneau printre crengi,
nori grăbiţi straversau cerul.
Spre seară
a început să ningă.
Mi-era frig și-am aprins un foc
din vreascuri de cuvinte.