Luna s-a trântit în grădina din spatele casei
cu nepăsarea feliei de lămâie din cana cu ceai
fumul se ridică drept apoi rescrie versuri
spuse demult în liniștea verii

Lunii îi trebuie o lună să crească grea, roditoare și bună
Lumii îi trebuie o eră întreagă să se piardă
să facă pulbere rea toate visele, orice surâs
centura lui Orion adună toate privirile
și istoria fiecărui suflet
oricât de străin
câtă cruzime, câtă răutate, ce impuls monstruos
și totodată rigiditate târâie după ei un fel de oameni
grăbind sfârșitul erelor și al apei din ceainic
sub stele încă ne mai putem întâlni
poate că răutatea lumii nu se va transforma niciodată în părere de rău
și atunci va trebui să aperi cu grijă
fiecare poveste și fiecare suflet din povești
să dai mai departe porunca milei peste orașe peste mulțimi
să dai și cerul înstelat de fiecare noapte