poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-02-01 | |
Eu și moartea, împreună,
Hotărât-am să murim, Eu prea prost, ea prea nebună, Nedoriți să nu mai fim... Muză tristă, ne-înțeleasă, Moartea, parc-a obosit, Colindând din casă-n casă Să își caute iubit. Eu, un bard golit de lacrimi, Doborât de-al muzei dor, Încărcat de grele patimi, I-am promis morții că... mor. Mi-a orbit de tot speranța, Carnea-mi veche s-a stricat, Dusă-mi pare cutezanța Vieții scoase la mezat. Și-n această sumbră vale, Rupt de vorbe, ca un mim, Stau cu moartea la taclale Despre cum o să murim. Depănăm voit trecutul Care, crud, ne-a obosit, Și-nțelegem că-nceputul E un pas către sfârșit Și, secundă cu secundă, Prin al vieții crâncen rost Moarea-mi pare mai plăpândă Când vorbește cu un prost. Dumnezeu părea, odată, Rămășagul meu ceresc, Azi rămas-am cu-o lopată Și c-o groapă, s-odihnesc. Eu și moartea, împreună, Hotărât-am să murim Eu credul, ea în minciună, Cuplul tipic devenim.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate